1 Decembrie- Ziua Nationala a Romaniei, ziua in care romanilor de peste tot li s-a redat tara mama! Desi sunt din "Moldova de peste Prut", din Chisinau , si cea mai mare parte a vietii mi-am petrecut-o acolo, am amintiri deosebite legate de aceasta zi. Imi amintesc cum inca din clasele primare, in curtea liceului se faceau hore, in care intrau nu doar elevi ,ci si profesori ,fredonand " Hai sa dam mana cu mana/Cei cu inima romana/ Sa-nvartim hora fratiei/ Pe pamantul Romaniei! ". Ce poate fi mai frumos!
Patriotismul este o notiune foarte vaga si oarecum “demodata” in zilele noastre. Consecinta a globalizarii sau nu, cert este ca tindem sa uitam de unde venim, gandindu-ne doar incotro plecam... Dar, cum spun istoricii: „Cei care nu-şi cunosc trecutul, nu pot avea viitor!” Romani sunt pretutindeni, doar ca unii prefera sa-si spuna americani, italieni sau spanioli o data stabiliti in tara respectiva. De ce? Pentru ca le e rusine de tara din care provin? Pentru ca razboaiele daco-romane au fost purtate in zadar? Pentru ca nu am suferit destul de-a lungul secolelor si nu am indurat umilinte indeajuns? Fiecare are raspunsul sau. Cand abia m-am mutat in Iasi, fiind intrebata de unde eram, preferam sa evit raspunsul, sau sa spun ca sunt ieseanca. De ce? Din cauza prejudecatilor pe care le au o mare parte din romanii “autentici”. Acum insa, imi dau seama ce aberatie e sa-ti negi originea! Da, sunt din “Moldova de peste Prut”, dar oare nu suntem toti romani, nu avem acelasi Stefan cel Mare, o fi avand el vreun frate mai mic tot Stefan dar nerecunoscut si abandonat de parinti?
Si totusi, ce inseamna aceasta zi de 1 decembrie pentru mine? Aceasta intrebare mi-a trezit curiozitatea, oare ce cred ceilalti despre aceasta zi? Iata cateva raspunsuri: “Pentru mine, nu mai reprezinta nimic...pentru ca nu mai este nimic special in tara asta, care sa te faca sa mai simti ceva. Este o zi oarecare, ca toate celalalte zile ale saptamanei.”, “Pentru mine nu are nici o semnificaţie profundă această zi, mă interesează doar sub aspectul că nu merg la muncă şi pace!”
1 Decembrie... In aceasta zi imi amintesc de casa si de familie cu un dor si cu o melancolie ce ma face sa nu-mi dau seama de cele cateva lacrimi ce mi se preling pe obraji. Te-ai gandi, “Fetito,daca ti-e atat de dor,ia microbusul si mergi de-ti viziteaza parintii, nu-s decat 154 de kilometri de la Iasi pana la Chisinau!”. 154 de kilometri... Dar cine se gandeste la ceea ce simt de fiecare data cand microbusul opreste la granita, ies cu valiza, mi se cere pasaportul, urc cu valiza inapoi, traversam podul de peste Prut,iar opreste microbusul, iar ies cu valiza... Macar nu mai am parte de “minunata” priveliste a gardului din sarma ghimpata... Dar ghimpii aia provoaca mai putina durere daca nu se vad?
Iata de ce, atata vreme cat in locul Basarabiei si Bucovinei sta o rana in suflet, 1 Decembrie nu ramane decat un moment solemn, peste a carui semnificatie pluteste o neuitata umbra.
No comments:
Post a Comment