Era dezgustata crancen de toate calitatile ei,de toate lucrurile pe care le iubise cu ardoare; in aceasta stare de "imaginatie rasturnata",incerca sa judece viata cu imaginatia ei.
Nu o data ii veni ideea sa se sinucida,si imaginea mortii era pentru ea plina de farmec,ca o odihna placuta,ca un pahar de apa rece ca gheata,oferit nenorocitului ce rataceste prin desert murind de sete si de arsita.
Dar suferinta pe care i-ar fi provocat-o ar fi fost o pedeapsa prea cruda. Dispretul cu care il tortura ii facea placere. Orgoliul ei era multumit- il infrunta cu virtute.Prin repicile-i acide,pline de o ironie iscusita, il indeparta tot mai mult,arzand toate podurile, nelasandu-si cale de intoarcere. Bucuria pe care i-o provocau suferintele lui o facea sa se simta invingatoare,chiar incepea sa creada ca nu-l mai iubeste.
No comments:
Post a Comment