Astazi am inteles cu adevarat cat este de important sa credem in oameni!
Defapt,sunt o persoana foarte suspicioasa si mereu mi-a fost dificil sa am incredere in oameni,chiar si in cei apropiati,ce sa mai zic de cei straini. Nu-mi place sa ma bazez pe altcineva,incerc sa am totul sub control si sa nu depind de nimeni. O astfel de atitudine ma ajuta sa reduc dezamagirile la minim,dar, totodata,adesea ratez posibilitatea de a cunoaste noi persoane si de a-mi face noi prieteni.
Astazi am cunoscut o persoana minunata care m-a facut sa realizez cat de important este sa treci peste prejudecati,sa ai incredere in oameni si sa ai inima si mintea deschisa pentru a primi ajutor din cele mai neasteptate locuri.
Bucuresti,ora 22:00,Piata Victoriei,o valiza rosie,un ruxac enorm ce-mi striveste umerii si o incertitudine ce atinge cote alarmante. Oare ce autobus trebuie sa iau pentru a ajunge la aeroportul Otopeni? O tanara ce parea a fi studenta mi-a zis ca nr.300, alta doamna amabila mi-a spus ca trebuie sa traversez strada si sa iau un 783. Derutata,am hotarat ca doamna ce parea a fi mai increzuta in sine merita credibilitate si trecand pentru a doua oara acelasi pasaj subteran,iata-ma in statie asteptand 783-ul. Totul bine si frumos,pana imi dau seama ca, probabil,ar trebui sa-mi iau bilet.Ok,localizez ghiseul, ma indrept inspre el si –surpirza!- ghiseul e inchis.Sweet! Si ce ma fac? As putea sa iau un taxi,dar ma tem de taxistii bucuresteni,mai ales ca e noapte.Deci,prefer sa merg cu autobusul,chiar cu riscul de a lua amenda din cauza lipsei biletului. Trece un 300,un 122, intr-un sfarsit vine si 783-ul. Imi iau inima in dinti si intru. Ma asez pe un scaun si intreb de domnul de vizavi, imbracat la costum ( care nu pare a fi bucurestean,nici a roman nu prea seamana,dar are o privire foarte senina si parca imi inspira incredere) daca autobusul ajunge la Otopeni. Spre surprinderea mea,in locul unui „sorry,what?”,mi se spune un amabil „da,sigur”. Ok,acum sa speram sa nu vina niciun controlor. Domnul de vizavi isi da seama de problema mea si imi zice foarte calm ca nu e o problema daca nu am bilet si poate vorbi cu soferul .Ii spun un multumesc suspicios si ma gandesc ca poate el e controlorul... „Nu,nu poate fi,doar e la costum!”Imi trec repede prin minte toate cele auzite despre strainii de origine araba implicati in traficul de persoane si decid sa nu mai vorbesc cu el. Dar,totusi,pare a fi un tip de treaba.Pastreaza tacerea. Ma mai linistesc un pic. Urmeaza un schimb de replici in urma carora imi dau seama ca am avut norocul de a da peste o persoana foarte inteligenta si cumsecade,care a tinut sa ma ajute ( a vorbit cu soferul sa ma lase chiar in fata terminalului de „plecari” al aeroportului) pur si simplu,fara sa ceara nimic in schimb,dintr-o simpla dorinta de a face un bine. Am aflat ca e de origine palestiniana,are trei facultati si are o emisiune TV. Ce mai, o persoana demna de tot respectul! Mi s-a facut rusine doar la gandul ca am judecat o persoana dupa exteriorul sau ,cand defapt orice om dupa vorbe se cunoaste. Cum a zis si Creatorul : „Intai a fost cuvantul!”. Am incercat sa fiu cat de amabila am putut si i-am multumit din toata inima.
Acum,realizez ca de multe ori,fara a-si da seama, o multime de oameni comit aceeasi greseala ca si mine. Un exemplu elocvent este cel al parerii create despre romani in tarile din Uniunea Europeana.Toti cred ca suntem niste hoti.De ce? Din cauza celor 1% de cazuri in care persoane venite din Romania comit infractiuni prin Italia,Spania,Grecia,etc. Si cum ramane cu celelate 99 % care muncesc zi de z,i de la 7 la 22 ca sa-si intretina familia? Nu este usor sa traiesti intr-o astfel de societatea unde imaginea unei tari nu se creeaza datorita numeroaselor rezultate remarcante obtinute in sport,nu datorita nepretuitelor opere de arta ci datorita celor cativa care prefera castigul usor muncii cinstite. Ce sa facem? Traim intr-o comunitate unde actiunile individului se rasfrang asupra intregii societati.
Imi iau curajul de a spune:„parerea mea” este ca trebuie sa trecem peste prejudecati, sa iubim si sa respectam oamenii nu in functie de rasa,nationalitate sau apartenenta politica,ci in functie de faptele sale,fiindca la sfarsitul zilei,cand incercam sa adormim nu conteaza banii,masinile sau proprietatile pe care le avem,ci dragostea noastra fata de noi insine si cei din jur,care ne face sa adormim cu zambetul pe buze,fiindca la sfarsitul zilei,nu ne ramane decat integritatea noastra.
No comments:
Post a Comment